Astăzi este ziua fiului meu pe care îl cresc singură. Este al cincilea său an aniversar, iar camera noastră micuță, dar primitoare, e plină de baloane colorate și lumina caldă a dimineții. El încă doarme, iar eu mă opresc o clipă să-l privesc. Fețișoara lui rotundă, cu obrajii trandafirii, e liniștită. Doarme cu mâinile sub cap, visând probabil la piratul pe care mi-a spus aseară că vrea să-l întâlnească.
Am pus pe masă un tort simplu, făcut din ciocolată, exact cum îi place lui, cu o lumânare în formă de stea. Am așezat lângă el un mic cadou, o mașinuță roșie pe care am reușit să o cumpăr după săptămâni de economii. Nu e mare lucru, dar pentru noi, fiecare mic gest e o victorie.
Când se trezește, ochii lui căprui scânteiază de bucurie la vederea decorului. Își freacă ochii și zâmbește larg.
„E pentru mine, mami?” întreabă el, de parcă nu și-ar putea imagina că toată această sărbătoare e a lui.
„Desigur, iubire. Astăzi este ziua ta specială,” îi răspund, luându-l în brațe și sărutându-l pe frunte.
Îl ajut să sufle în lumânare, iar el își pune o dorință. Își strânge ochii cu putere și zâmbește apoi, plin de mister.
„Ce ți-ai dorit, puiule?” îl întreb, deși știu că nu-mi va spune.
„Nu pot să-ți spun, mami, altfel nu se împlinește!” râde el, mâncând o felie de tort cu mânuțele mici și lipicioase.
După ce terminăm tortul, deschide cadoul cu entuziasm. Când vede mașinuța, fața i se luminează. O apucă cu grijă și începe imediat să o conducă pe masa de bucătărie, imitând sunetele unui motor cu gurița lui.
Mai târziu, mergem în parc, unde alergăm, ne jucăm de-a v-ați ascunselea și mâncăm sandvișuri sub un copac mare. În timp ce se joacă cu alți copii, mă așez pe o bancă și privesc în jur. Viața noastră nu e perfectă. Suntem doar noi doi, iar uneori zilele sunt grele. Dar astăzi, văzându-l râzând, cu părul zburlit de vânt și ochii plini de lumină, simt că am făcut ceva bine.
Pe drumul spre casă, adorm în brațele mele, strângând mașinuța în mână. Îi șoptesc încet, ca să nu-l trezesc: „Ești dorința mea împlinită, iubirea mea.”
Și în liniștea serii, simt că nimic altceva nu contează.
